No limits…


… În fiecare zi mă opresc la barieră… barieră la intrare în Braşov, barieră la ieşire din Braşov spre Cristian… şi încă vreo două trei până acasă… trenurile trec din oră în oră… sau mai des.

Da, un tren are întârziere… bariera mai rămâne lăsată câteva minute în plus acolo… O prind  şi pe următoarea… Aşa şi eu când mai ajung acasă?!

În fiecare zi bariera, vrând să-mi limiteze timpul, îmi încearcă răbdarea…Terminaţi cu atâtea bariere şi limite, dacă mai prind vreuna, cred c-o să-mi schimb părerea chiar şi despre Univers!

Ce poţi face cât stai  aşteptând la barieră?!. Întind mâna spre singurul obiect pe care îl am la îndemână… telefonul… aa! nu pentru convorbire, Not!… vreau doar să obsev cum se deplasează norii ăia pufoşi de pe Bucegi… aha! se deplasează!… şi raza de mai încolo dintre norii movulii de pe creasta Pietrii Craiului care pătrunde încrezătoare şi ajunge până la noi… e promoţie de primăvară! să profităm.

Aşa deci, dacă priveşti mai sus… atitudinea de limită se schimbă! Fiecare se deplasează pe traiectoria lui.

Gata, ne mişcăm şi noi… În sfâşit!!, încet ca melcii… şi în “viteza” asta mai am timp să imortalizez şi raza de soare care a ajuns pe pământ doar în 8 secunde… (că doar de atât are ea nevoie să străbată 150.000.000 km!),  iar eu de o oră! străbat doar câţiva km pe o şosea  din România 2010… din limită, în limită…

Trecem peste calea ferată, lăsăm gara, căci  trenul a trecut deja  pe traiectoria lui şi nu a mai rămas mare lucru de observat decât soarele care îşi testează puterea pe neaua încă foarte vizibilă  pe marginile  munţilor din apropiere.

Dacă muntele  tot îmi oferă „prioritate” în fiecare zi,  îl pot observa  mai ales în imagini, de oriunde, ori de câte ori am ocazia şi asta nu se întâmplă decât foarte des. De aceea am o colecţie întreagă de foto cu munţii din faţa mea…

Asta ca să vedeţi de câte ori prind bariera…🙂

Imaginea muntelui pare mereu aceeaşi, dar nu e deloc aşa, ea se schimbă în fiecare clipă, iar cerul de deasupra lui  e unic în fiecare moment, aşa că  merită admirat oricând.

Ăsta e unul din puţine lucruri care îmi face întradevăr plăcere! no limits!

Bucegii… azi

Piatra Craiului ieri….

––––––––––

… În aer se simte aerul Primăverii, iar de asta este convins şi trandafirul meu japonez care înfloreşte în fiecare săptămână… fără limită…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s