Punctul din inimă


Pe calea cuvintelor şi a literelor atingem acest univers, care se numeşte „lumea spirituală”.

Punctul din inimă ţine simbolic de acea parte din noi care este de altă origine decât cea numai de corp- instincte – şi anume de origine spirituală.

Un alt fel de energie, un alt fel de putere care este superioară energiei instinctuale, animalice de supravieţuire şi luptă de supravieţuire – care în mod natural şi fără să trebuiască să fie ostracizată da, are fundament egoismul!

Punctul din inimă, simbolic numit aşa îl putem explica ca pe o mică (mare?!) moştenire, ca o rămăşiţă care să ne aducă aminte să ne reamintească ceva… Iar noi da avem un punct (ceva/o mică amprentă) a spiritualităţii care aparţine acelui Tot.

Să afli ce este acea spiritualitate ţine de puterea individuală a fiecăruia de introspecţie, şi dorinţă de căutare.

Iar această calitate pozitivă pe care o descoperim în noi trebuie să ne ajute nu să anihilăm personalitatea noastră ego-istă, instinctele noastre animalice. Căci scopul nu este de a deveni roboţi, ci să ne folosim de calitatea pozitivă că să luăm cele mai negative trăsături ale noastre (individual fiecare după caz şi situaţie şi în funcţie de autocunoaştere) şi să le modificăm scopul lor.

Nu trăsăturile însăşi. Că trăsăturile noastre naturale oricât te-ai lupta sunt imprintul nostru de nemodificat. Subliniez, doar scopul lor!

Să le îndreptăm să aducă aport pozitiv altora şi că un bumerang, înapoi benefic noua înşine deci.

Avariştii politicieni în loc să fure şi să strângă pentru ei ar putea fi determinaţi să construiască locuri publice pentru beneficiul societăţii. uşor de zis, este? 🙂

Ceva de la noi, punctul din inimă cum simbolic este numit aparţine acelui Tot şi o parte din Tot, prin urmare este în noi înşine ca moştenire a spiritualităţii. Unitate! Tot în toate şi toate în Tot.

Când se trezeşte în om acel interes să afle spiritualitatea, se trezeşte şi legătura dintre punctul din inimă şi Tot. Unitatea.

E ca şi cum se trezeşte sufletul, şi în acelaşi timp o nouă conştiinţă.

(pitapata)

„Nekuda şebalev”

În decursul a mii şi mii de ani

Omul trece prin stadii de evoluţie în această lume,

Până când, deodată

I se trezeşte „punctul din inimă”,

Acea ştampilă, însemnare -„reşimoh”, care este

o parte a divinităţii superioare”-„Helek elokah mimeal”-

Şi atunci el începe să se întrebe:

„care-mi este scopul vieţii?”

Şi i se face dor după ceva

Mai presus de lumea aceasta.

______

„Galim Ruhanim”

Undele spiritualităţii

Munca spirituală a omului ,

Este aceea de a-şi orienta inima

Şi simţurile,

Pregătindu-le să recepţioneze

Lumea spirituală.

Ca un radio,

În care răsuceşti un buton,

Şi atunci prinzi o undă

Din aer.

Tot astfel se orientează omul pe sine,

Şi se potriveşte din ce în ce mai mult

Cu lungimea undei spirituale.

Această orientare se numeşte „intenţie”: kavanah.

Şi dintr-odată

I se deschide larg o nouă dimensiune,

Şi i se relevă

Universul Spiritual.

sursa: „Inima înţelege”

Traducere din limba ebraică:Dr. Clara Mendel ; sursa:kabbalah.info/ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s