Yom Kippur –יום כפור – Ziua Ispăşirii


17 -18 septembrie Ziua Ispăşirii

Yom Kippur, denumirea ebraică a sărbătorii vine de la Yom – Zi și Kipurim- a acoperi, a ispăși.

În Torah este numită Yom haKippurim („Ziua celor care ispășesc”). Este una din așa-zisele Yamim Noraim („Zilele temerii reverențioase”).

Yamim Noraim sunt Roș haȘana și Yom Kippur, respectiv primele și ultimele două zile din cele Zece zile ale Penitenței. 

 Evreii în mod tradiţional  respectă această sfântă zi, cu o perioadă de 24 de ore de post şi intensă rugăciune. Yom Kippur completează perioada anuală cunoscute în iudaism ca Înaltul Zilelor Sfinte (sau, uneori, „Zilele Awe”).

Yom Kippur este ziua a zecea a lunii a Tişrei. Conform tradiţiei evreieşti, Dumnezeu înscrie  soarta fiecărei  persoane pentru anul următor într-o carte, Cartea Vieţii, pe Roş haŞana şi aşteaptă până la Yom Kippur „sigiliu” verdictul.

În timpul zilelor de veneraţie, un evreu încearcă să modifice comportamentul lui sau a ei şi să caute iertare pentru greşelile făcute împotriva lui Dumnezeu (leMakom Adam fiu) şi împotriva altor fiinţe umane (lechavero fiu Adam).

Seara şi ziua de Yom Kippur sunt retrase din circuitul agricol pentru petiţii publice şi private şi confesiuni de vinovaţie (Vidui ). La sfârşitul de Yom Kippur vina de sine se consideră  absolvită de Dumnezeu.

Pe vremea când exista templul, aceasta era singura zi în care marelui preot îi era permis să intre în Sfânta Sfintelor și să aducă jertfă în prezența lui Dumnezeu și să obțină astfel iertare pentru popor. Și doar în această zi avea voie să rostească numele lui Dumnezeu (YHWH). Punctul culminat al acestei sărbători era aducerea celor 2 țapi.Unul era jertfit în templu iar celălalt slujea de țap ispășitor care mai apoi era alungat în pustie. Jertfa animalului era semnul și dovada iertării lui Dumnezeu.

Deoarece se postește timp de 24 de ore, este o obligația  fiecărui evreu ca în ziua de dinainte să mănânce mai mult ca de obicei. Copii cu vârsta mai mică de 9 ani nu au voie să postească și nici femeile în travaliu și în primele trei zile de după naștere. La fel există excepții pentru persoane bolnave care vor cere sfatul medicului sau al unui rabin.

Pe lângă acest post mulți credincioși evrei merg la Mikwah pentru a participa la o baie rituală iar în sinagogă poartă un șal alb. În alte slujbe de seară purtarea acestuia este interzisă, dar în seara slujbei de Yom Kippur bărbații poartă șalul de rugăciune (Tallit). Acest lucru are cel mai probabil legatură cu faptul că în această zi se obinuiește purtarea unor haine albe, care simbolizează puritatea și aduce aminte de promisiunea din Isaia 1:18 care spune ca păcatele vor deveni albe cum e zăpada. Unii țin lumânări aprinse în mână în cinstea sufletelor celor decedați. Când se arată sulurile de Tora din dulap cantorul dă tonul melancolicei cântări-rugăciune, Kol Nidre, a cărei melodie transmite, ca niciuna alta, sentimentul de căință.

Un loc central în liturghia întregii zi îl au mărturisirea păcatelor și rugăciunile de comemorare a celor decedați. Păcatele sunt mărturisite în comun, recitându-se o listă în ordine alfabetică cu păcate, fiecărei litere corespunzându-i câte două păcate. Această listă reprezintă toate păcatele întregului popor.

Caracterul neobișnuit al acestei zile iese în evidență și prin faptul că în timpul serviciului divin din sinagogă credincioșii îngenunchiază. Acest obicei le amintește credincioșilor de sărbătoarea din templu unde oamenii de fiecare dată se aruncau la pământ când marele preot rostea numele Celui PreaÎnalt. Rosh Hashana (Anul Nou evreiesc) și Yom Kippur sunt singurele zile în care evreii au voie să îngenuncheze în timpul slujbei.  Niciodată însă nu se mai rostește numele YHWH, deoarece nu se cunoaște în mod cert termenul corect și astfel pericolul de a poci numele lui Dumnezeu este prea mare.

Spre sfârșitul zilei se rostește rugăciunea Ne’ila. Aceasta reprezintă o ultima rugăminte și este spusă  cu puțin înainte ca porțile cerului să se închidă și ca sentința peste toți oamenii să fie rostită. Apoi în final adunarea îl proclamă pe Dumnezeu în binecunoscuta Shema Ysrael (Deut. 6:4-6).

La apusul soarelui se mai sună o dată lung din Șofar. Soarta poporului este sigilată, şi cartea vieții se închide acum pentru un an. În timpul celor 10 zile de căință dinainte de Yom Kippur, evreii cred că Dumnezeu scrie în niste cărți cu numele lor cine va trăi și cine va muri, cine va avea o viață bună și cine va avea o viață rea în timpul următorului an.

 Trăirea în timpul acestor zile de căință pot schimba decretul lui Dumnezeu cu privire la viața evreilor. Faptele care pot schimba acest decret al lui Dumnezeu sunt  ”teshuvah, tefilah and tzedakah,” adică căință, rugăciune, fapte bune (de obicei caritabile).

Aceste cărți sunt sigilate de Yom Kippur și au devenit sursa de inspirație pentru obișnuita urare pentru aceasta sărbătoare:

“Să fii înscris și sigilat pentru un an bun!“.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s