„Frumoasă sau deşteaptă?”


 Am putea deveni şi frumoşi şi deştepţi?!

De unde vine dorinţa noastră de a evolua, de a ne corecta, dezvolta și înfrumuseța interiorul și totodată exteriorul?

Cu siguranţă aceste aspiraţii îşi au rădăcina în profunzimea sufletului.

 A înfrumuseţa, nu înseamnă doar a decora exteriorul nostru, ci a corecta şi natura noastră interioară – care aşa cum arată ea în sertarele gândirii umane, are nevoie de îndreptare.

A conştientiza că ai nevoie de corectare este ceea ce transformă bun în temelia unei fiinţe umane, este ceea ce te determină pe tine ca individ să te descarci de tot ce ai acumulat urât în tine, de tot balastul cu care te-a încărcat societatea şi să devii mai prietenos, mai iubitor, mai altruist, mai empatic cu cei din jurul tău. Despre o astfel de persoană nu spunem deci că are un suflet frumos?!

O persoană devine frumoasă atunci când IUBEŞTE şi DĂRUIEŞTE.

Cu cât această forţă a IUBIRII şi a DĂRUIRII va funcţiona constant în mediul nostru, în viaţa noastră, cu atât vom reuşi să egalăm natura interioară cu cea exterioară ajungând la un stadiu de echilibru.

Ar putea oare o persoană să fie deja pregatită prin inteligenţă, încât să nu trebuiască să adauge cunoştinţe şi înţelesuri noi, de-a lungul întregii sale vieţi? Sau ar putea o persoană să fie atât de plăcută prin înfăţişarea sa, încât să nu trebuiască să adauge nimic aspectului fizic pentru a-l înfrumuseţa continuu?!

Cu singuranţă nu s-ar putea aşa ceva…pentru că natura omului nu este nici pe departe similară cu perfecţiunea ci, mai degrabă ilustrează egoismul nostru, adesea dezgustător.

De aceea, ca să înclinăm balanţa spre dezvoltarea noastră de-a lungul existenţei  ca indivizi a fost necesar să intervenim prin Educaţie.

Progresul nostru, dezvoltarea noastră continuă da este posibilă!, atât timp cât suntem curioşi să descoperim, să aflăm, să ne întrebăm mereu “de ce”?

Dacă această unică stare de spirit (întrebarea “de ce”) dispare, şi noi încetăm să progresăm.

 Sigur, fiecare om se naşte pe o anumită treaptă spirituală, se naşte cu o anumită “ştampilă” a personalităţii sale, a înfăţişării sale exterioare, iar aici omul nu are cum să intervină, însă poate descoperi, în partea luminoasă a sufletului său, care este scopul pentru care se află acum aici!

Eu cred că scopul, misiunea fiecărui om pe pământ este până la urmă…de a trăi cât mai frumos, de a-şi face viaţa cât mai fericită, nu-i aşa?!

Vreau să-mi înfrumuseţez viaţa, cu scopul de a înfrumuseţa şi viaţa celor din jurul meu.

Trăim într-un mediu însufleţit, în care fiecare din noi, femeie sau bărbat, are partea sa, nu e nimeni mai important ca altul şi nimeni nu o poate face fără celălalt.

Dar, cum voi putea atinge acest scop?

Învăţând, zic eu! căci, frumuseţea în toate formele care există ea, da se poate învăţa! Depinde cât de mult te obligă punctul acela luminos din inimă să îţi doreşti această învăţare! – spun punctul din inimă – căci acolo se află locul unde  începe nobleţea.

Dăruind şi altora ceva din fericirea noastră, vom deveni frumoşi, altfel tot ce am adunat şi crescut în noi ar rămâne fără valoare, frumuseţea noastră spirituală s-ar altera pur şi simplu, iar cea fizică ar fi cu desăvârşire lipsită de sens.

În ceea ce mă priveşte mă străduiesc, iar pe alocuri mai şi reuşesc cred eu, să mă corectez, să mă îndrept, să învăţ, să mă înfrumusez, astfel încât să evoluez şi să arăt bine!

Cât timp voi reuşi să menţin acest echilibru la un nivel confortabil pentru mine şi cei din jurul meu, viaţa mea va fi fericită!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s