Fariseii din învățământ


În calitatea lor de “autorități stăpâne”, au hotărât ei de la ei putere că cel mai bun lucru în educația preșcolară a unui copil de 5 ani este introducerea Religiei ca obiect de studiu încă din ” clasa 0″ – „pregătitoare”.

Nu mi se pare normal în niciun fel ca un sistem, mai ales cel al educației, să încerce, în numele religiei, să manipuleze gândirea şi moralitatea celuilat, să îngrădească sau să îndoctrineze în vreun fel, iar prin introducerea religiei în școli nu se face altceva decât îndoctrinare. Căci ce altceva înseamnă introducerea conceptelor religioase la această vârstă atât de fragedă pentru un copil care nu poate conștientiza, înțelege sau judeca cu propria lui gândire – evident în formare – noțiuni din acestea spirituale, despre lumi văzute și nevăzute, abstracte sau mai puțin abstracte.

 De ce ar trebui să-i spun unui copil, de exemplu, că „Alinuța a făcut buba la picior pentru că nu și-a spus rugăciunea de seară?”

La această vârstă copilul are nevoie de lămuriri, explicații şi îmbogăţirea fondului de reprezentări concrete pentru a-şi forma primele noţiuni ştiinţifice elementare și nu primele noțiuni abstracte. E foarte clar faptul că Religia nu este o știință, nu este rodul niciunei descoperiri, căci ce a descoperit ea? L-a văzut cineva pe Dumnezeu sau ce? Are ceva concret demonstrat?

Încurajarea, îndoctrinarea în credința oarbă  în niște sfinți doar pentru că cineva a zis ca sunt sfinți n-o sa trezească interesul genuinin de a-l căuta pe Dumnezeu. De a ști…de a cunoaște…Căci fără cunoaștere și Adevăr despre Adevăr, religia se limitează la ritual automat.

Dumnezeu nu a lăsat religii în lume. Dumnezeu este în TOT, în natura care ne înconjoară și în noi, în partea de iubire altruistă pe care o avem.  Prin urmare, religia trebuie să descopere  apropierea și colaborarea între oameni în respect, să scoată din om iubirea aproapelui, în niciun caz ea nu trebuie să iși aibă scop de îndoctrinare, la fel cum comunismul a făcut cu oamenii.

Religia este doar un principu personal, o convingere personală, un act de confesiune, deci este atât de personală și atât de intimă, încât ea nu poate ține  decât de interiorul fiecărei persoane, conștientă deci de crearea propriilor convingeri. Și apoi tocmai din acestă cauză suntem atât de diferiţi în ceea ce priveşte religia.

Desigur, fiecare om este liber ce religie înţelege să aleagă. Dar un copil atât de mic nu poate înțelege aceste lucruri, pentru el nu este o alegere, o înțelegere, prin urmare mi-e clar că este doar o îndoctrinare. NU îmi este clar deloc însă, de ce mai marii învățământului românesc cred că toți părinții își doresc ca ei să aleagă “calea de urmat”,  pentru copii lor?! Nu este normal, zic încă o dată, încurajarea spre o singură direcție a tinerilor, pentru că asta  este tocmai ceea ce îndepărtează lumea de adevăr, și adevărata credință.

Așa că, dragi fățarnici înstăriți, lăsați formalismul exagerat în respectarea ritualurilor religioase, căci Școala totuși nu poate fi Biserică!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s