Politica dezmățului


sau exerciții de umilință maximă

Trăim într-o societate dificilă, marcată intens de disconfort, stres, lipsă de comunicare, de toleranță, de înțelegere…și mai ales marcată de grotesc. Zilnic avem de-a face cu persoane tratate nedrept și umilite în mediul lor intim, privat, personal…

Oricine trăiește o astfel de experiență, se pare că  nu mai are nici știința sau putința, după caz, să spună “NU” în revendicarea dreptului său de supraviețuire până la urmă.

Politica dezmățului perpetuată pe micul ecran pare să fie singura cale, chiar dacă sinistră, a unor televiziuni de a-și menține aproape publicul consumator de show-uri televizate, cu scopul de a spori audiența/rating-ul de top, desigur.

În orice moment, toată lumea e specialistă și ca o bună “analistă”, cu aptitudini în cunoașterea vieții profesionale, de familie, în relații personale, de dragoste sau amicale, pare pregătită să ofere răspunsuri și rezolvări la orice problemă legată despre celălalt: cine este, cum funcționează și cum să se schimbe, astfel încât să trăiască conform regulilor.

Este sigur că oricine se simte mai bine în pielea lui atunci când îi ajută pe ceilalți, mai ales dacă educația și societatea încurajează o asemenea atitudine. Dar când avem de a face cu o metodă sistematică de a bloca orice exprimare, de a cenzura orice opinie sau părere personală, atunci este afectat echilibrul individual, iar stima de sine a unei persoane ajunge să scadă vertiginos.

Observațiile neplăcute, jignitoare, nepoliticoase, umilitoare făcute asupra greșelilor celuilalt nu face decât să tulbure și să încorseteze dezvoltarea oricărui progres pozitiv așteptat asupra unei ființe și asta este cât se poate de nepotrivit și mai ales nedrept.

Abia după ce înțelegem suficient că și celălalt există, așa cu nevoile sale, cu defectele și nesupunerile lui, cu nefericirile, neîmplinirile și mai grav, cu dramele sale de viață, vom ști să comunicăm mai deschis, mai onest, mai constructiv, mai înțelept, mai uman.

O situație nedreaptă, agresivă, lipsită de respect, politețe tact și toleranță mi s-a părut a fi  și în cazul reportajelor difuzate în cadrul emisiunii tabloide de la A.D. în care Ioana Tufar, fiica regretatei artiste Anda Călugăreanu, este umilită de moderatori și invitați. O emisiune de divertisment să conțină divertisment și nu exerciții de umilință maximă.

Nu știu cum reușesc unii să creadă că ei sunt specialiști în a scoate pietre din pantofii celuilalt, înainte să știe cum ar fi să umbli încălțat cu pantofii celuilalt!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s