El a fost primul…


Odată cu trecerea timpului, destinul oricărui gadget, fie că vorbim, de laptop, telefon smartphone sau tabletă este pecetluit, cât despre telefonul mobil se poate spune că el este cel care își schimbă cel mai des statutul de nou! Până la urmă cred că asta le-o fi soarta telefoanelor, nu?

… Dacă privesc ceva timp înapoi, cam vreo două decenii așa.., în vremea când mă aflam în căutarea primului meu telefon mobil, aș putea spune că modelul Bosch Com 738 ales la acel moment, era unul care, cel puțin din punct de vedere al aspectului, putea stârni ceva invidie. Spun asta dacă ar fi să-l compar cu modelele de telefoane de generația sa, din anii ‘96.

Bosh 738

Deși Bosh-ul meu nu avea nimic complicat, eu îl găseam sofisticat. L-am adorat de la prima întâlnire, a fost un fel de dragoste la prima vedere, l-am vrut imediat și soțul meu s-a grăbit să mi-l cumpere cadou. Îmi plăcea de el, chiar dacă era greoi, cântărea aproape 190 g, avea 14 cm lungime, display bicolor, câteva tonuri de apel monofonice, o agendă micuță și o antenă bombată la capăt, pe care dacă aș fi avut nevoie, o puteam folosi chiar și ca armă de auto-apărare :).

Cine își imagina pe vremea când tehnologia acoperea doar o mică parte de teren în viața noastră, că în viitorul apropiat, telefoanele de nouă generație vor avea în dotare: sisteme de operare mobile, display de câțiva inch, culori, bluetooth, camere, handsfree, ecran HD, sistem Android, Qwerty pe ecran, touch-screen și câte și mai câte îmbunătățiri.

Boshul, a fost singurul meu telefon pe care îl puteam folosi numai ca telefon, nimic altceva. Era cel mai la îndemână accesoriu pe care îl purtam oriunde și îl consideram cel mai bun și inteligent prieten, deși nu știa decât să se deschidă și închidă doar când aveam nevoie să comunic cu cineva, iar pentru asta rezista 200 de minute, iar în așteptare 70 h! În fond ce așteptam de la un telefon? Să apelez și să primesc apeluri și, eventual, să trimit mesaje familiei și prietenilor mei, de pe tastatura soft. 

Uneori mi-e dor de simplitatea lui… 

Cât timp era cu mine la serviciu, îl așezam întotdeauna pe birou, să îl am cât mai aproape dacă mă suna cineva. Într-o zi însă nu era de găsit. L-am căutat și l-am “sunat” de pe fix-ul din birou, dar el nu se auzea de nicăieri. Deci, am reușit să îl pierd! mi-am zis atunci.

Ca să nu îl dezamăgesc pe soțul meu care abia mi-l dăruise, am cumpărat unul identic și nu am scos nicio vorbă… nicio vorbă doar vreo două zile, când m-am trezit cu tanti Mimi la ușă. Făcuse curat în weekend prin birouri și îmi găsise Boshul descărcat, agățat într-o ureche pe firele din spatele computerului, unde alunecase… Așa a aflat și soțul că mi-am făcut „dublură” și la telefon nu doar la chei, cum se obișnuiește. 🙂 

După încă vreo doi ani de supraviețuire, Boshul devenise vizibil obosit, trebuia reîncărcat de cel puțin două ori pe zi și încet, încet s-a stins, cumva se poate spune că a murit de „moarte bună”… și chiar dacă era doar un obiect care „îmbătrânea” sub ochii mei, pot spune că l-am iubit ca pe o „ființă mobilă”. Într-un fel m-am consolat cu gândul că telefonul meu a avut totuși, o viață dublă, asta dacă este să iau în calcul că a existat în familie și cel de-al doilea exemplar, „geamănul” său.

Să vă mai spun că acest al doilea exemplar, l-am “predat” micuțului meu – de altfel, singurul “utilizator” care nu protesta, deocamdată 🙂 că folosea un telefon care începea deja să arate cam demodat. Părea fericit și foarte mulțumit, că vorbea cu noi la un telefon mobil real și nu de jucărie, cât timp rămânea singur în casă.

Fratele lui geamăn, „Bosh2”, dăruit băiatului meu, a vut un final traumatizant ca să zic așa. Și asta pentru că îl uitasem în buzunarul unei geci, ghinion și pentru mine dar și pentru el. Nu mi-am dat seama că telefonul se află acolo, decât după ce am scos geaca copilului din mașina de spălat… Să vă mai povestesc cum arăta telefonul la sfârșitul programului de spălare pentru rufe colorate cu 800 de rotații la stoarcere? Nu are rost… l-am „curățat” pentru totdeauna. A fost un fapt trist, dar cum spuneam, a existat viață și după Bosh…

Și apropo de spălare, dacă ați rezistat povestirii până aici aș mai vorbi puțin și despre următoarea achiziție, care a fost un Samsung X600. Am ales unul pe albastru cu argintiu, tot cu antenuță bombată la capăt – asta ca să păstrez cumva “tradiția”.

A fost acceptabil pentru buzunarul meu și ca preț dar și ca greutate – doar 80 de grame. Îmi plăcea că avea și ceas analogic pe display și cameră digitală integrată. Ce mai, arăta ca o nuntă și fix o lună a durat și luna de miere cu el! A rămas peste noapte, (bine uitat de mine) pe măsuța din curte, când a avut loc o ploaie zdravănă și săracul a intrat la apă… așa că tot apa se pare că i-a hotărât cumva și lui destinul…

Samsung

Nu am avut de ales, am trecut și peste evenimentul ăsta ca peste multe altele de atunci și până mai aproape de zilele noastre… când în urmă cu aproximativ un an, în apropierea sărbătorilor de iarnă, pe principiul: cel mai frumos cadou este cel care ți-l faci singură, mi-am luat un telefon mai rezistent, un Samsung Galaxy Core Prime. Am preferat să fie “costumat” elegant, în alb, în armonie cu iarna și fulgii de nea ce îmbrăcau orașul.

Mi s-a părut foarte atractiv, cu display de 4.5 inchi, 3G, sistem Android, memorie bună de 8 GB, un timp de vorbire suficient, de 13 h. Nu a fost un telefon scump, iar cu camera de 5 MP se pot făce poze foarte frumoase… Deși l-am scăpat din mână de vreo câteva ori și a suferit mici contuzii, încă mai rezistă la căzături, ce să zic… e un adevărat erou pentru mine, dar ca orice erou s-ar putea ca într-o zi să nu mai fie în viață…

Această prezentare necesită JavaScript.

Articol pentru BlogalInitiative.ro.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s