Frenezie de toamnă


toamna2Iertările sufletului meu,

Se simt atrase de lumini mărunte

Și trec prin aer risipite până în frigul din cer

Fanatice de sinucidere cuvintele fără noroc,

își evaporă cerneala precum kamikaze,

Apoi în căutarea pământului,

a unui adăpost unde să ardă la iarnă,

Cuvintele călătoare sar în aer

Într-o frenezie explozivă,

Se prind în vârtejuri calde,

fluturându-și rochiile în amurgul toamnei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s